Foto: din surse deschise
Trei obiceiuri care, potrivit psihologilor, te împiedică să găsești dragostea adevărată
Mulți oameni sunt în căutarea unei relații adevărate, încercând să găsească dragostea pentru viață, dar adesea descoperă că dragostea rămâne de neatins.
Psihologii sunt de acord că problema constă adesea nu numai în factori externi sau parteneri nepotriviți, ci și în strategii emoționale, obiceiuri și atitudini inconștiente. Acestea au servit cândva ca mecanisme de apărare psihologică, dar acum s-au transformat în obstacole invizibile pe calea către adevărata intimitate.
Obiceiuri care te împiedică să găsești dragostea adevărată
1. Apărare în loc de deschidere
Dragostea necesită vulnerabilitate, care este cel mai mare punct forte și cel mai mare risc al ei. Instinctiv, pentru a evita potențiala durere a respingerii sau a trădării, mulți își ascund conștient sau inconștient adevăratele sentimente, evită prea multă intimitate sau creează o fațadă de indiferență și independență. Aceste strategii protejează eficient împotriva traumei, dar construiesc ziduri emoționale care împiedică partenerul să se apropie.
Cercetările psihologice din cadrul teoriei atașamentului (care își are originea în lucrările lui John Bowlby și Mary Ainsworth) identifică acest comportament ca fiind un stil de atașament evitant. Persoanele cu acest stil se tem adesea de pierderea controlului și se distanțează în avans. Ele pot părea reci din punct de vedere emoțional sau prea autosuficiente, dar la baza comportamentului lor se află o teamă profundă de a fi rănite. Conexiunea adevărată apare doar atunci când o persoană renunță în mod conștient la autoprotecție totală și își permite să fie vulnerabilă, atât ea, cât și partenerul ei. Acest lucru necesită o pregătire constantă în ceea ce privește deschiderea emoțională și dorința de a se sprijini reciproc.
2. Graba în loc de prezență: cultul rezultatelor instantanee
Cultura modernă, centrată pe viteză și gratificare instantanee, a distorsionat percepția asupra relațiilor. Întâlnirile sunt adesea transformate într-un joc de „a lua” și decizii rapide, în care dragostea este căutată pentru a fi „obținută” cât mai curând posibil. Cu toate acestea, dragostea nu este un rezultat rapid – este un proces lent, secvențial.
Adesea, intensitatea sentimentelor de la început (numită chimie) este confundată cu intimitatea autentică. Cu toate acestea, este nevoie de timp, stabilitate și un spațiu sigur pentru a forma cea mai profundă încredere. Psihologia relațiilor remarcă faptul că puterea unei legături se construiește pe baza răbdării și a cunoașterii conștiente și treptate a partenerului.
Căutarea constantă de „lumini” noi, strălucitoare (partener nou, emoții noi) este o evadare din nevoia de a fi prezent într-o relație care evoluează lent. Răspunsul este să îmbrățișați prezența reciprocă liniștită ca un adevărat semn de permanență.
3 Așteptarea „pregătirii” în loc de a crește împreună: iluzia perfecțiunii
Una dintre cele mai comune iluzii ale culturii contemporane este convingerea că trebuie să fim „complet vindecați”, „perfecți” sau „perfect pregătiți” înainte de a găsi dragostea. Deși este necesar să lucrăm la propriile noastre traume psihologice, așteptarea de a fi „complet vindecat” înainte de a intra într-o relație devine o barieră autolimitantă.
Psihologii susțin: relațiile sănătoase nu sunt punctul final al vindecării, ci un catalizator pentru dezvoltare. Nu devenim perfecți pentru a iubi, ci creștem în dragoste cu partenerul nostru. Multe bariere interne și probleme nerezolvate pot fi depășite doar printr-un proces de încredere reciprocă, experimentând împreună vulnerabilitatea și acceptând imperfecțiunile celuilalt.
Adevărata pregătire pentru iubire nu constă în absența fricii sau a problemelor interioare, ci în curajul de a fi sincer cu sine și cu partenerul și de a se lăsa iubit în ciuda propriilor imperfecțiuni.
Aceste obiceiuri au fost cândva protectoare, dar acum creează un cerc vicios. Conștientizarea acestor tipare vă permite să faceți alegerea de a renunța la zidurile protectoare, de a încetini alergarea și de a vă permite să creșteți alături de o altă persoană.
Observații:
